Tradiția locurilor comune

Locurile comune au o reputație proastă pentru că sensul lor s-a denaturat în timp. Dacă acum se confundă cu șabloane gen românii nu știu să-și aprecieze valorile, era o vreme când locurile comune însemnau ceva.

În Evul Mediu cultura europeană s-a refugiat de foamete și războaie în bisericile, mănăstirile și școlile catolice. Era greu să găsești o bibliotecă în afara acestor instituții. Însă după apariția tiparului, oamenii au devenit copleșiți de numărul uriaș de publicații. Se tipărea mai mult decât putea citi un om într-o viață.

Thus the need to select the best and wisest passages from those books, passages that were commonplace in an etymological sense, from locus communis, the “communal place,” the thing of general use and value, in short, the kind of writing that you expect will repay repeated consideration. A book full of such passages would be a treasure-house, something even worth passing on to your children. – Alan Jacobs

O carte de locuri comune era de fapt un caiet în care oamenii copiau bucățile de scris pe care le găseau remarcabile – un fel de copy-paste analog. Scrisul era metoda de a procesa lucrurile pe care le citeau.

They broke texts into fragments and assembled them into new patterns by transcribing them in different sections of their notebooks. Then they reread the copies and rearranged the patterns while adding more excerpts. Reading and writing were therefore inseparable activities. They belonged to a continuous effort to make sense of things, for the world was full of signs: you could read your way through it; and by keeping an account of your readings, you made a book of your own, one stamped with your personality. – Robert Darnton

Despre asta e vorba, despre un efort continuu de a înțelege lumea și locul tău în ea. Acum, când cititul pe Internetul e tot mai copleșitor, nevoia de a pune lucrurile în ordine devine tot mai acută. Acest blog e încercarea mea de a face sens, folosindu-mă de lucruri bine scrise, adică locuri comune.

Selecția lor nu e mecanică, nu e făcută în baza unui algoritm care filtrează cele mai virale zece articole ale zilei. Mecanismul de filtrare a locurilor comune e dat doar de curiozitatea si discernământul meu. Regulile, împrumutate de la Leclerc, sunt simple:

(1) extract only those things which are choice and excellent, either for the matter itself or else for the elegancy of the expression;

(2) don’t write out too much, but only what is most worthy of observation, and to mark the place of the author from whence you extracted it.

Ăsta e doar un fel de a spune că încerc să arhivez și să recomand o bucată bună de scris pe zi.