Bârna din ochiul liberal-ateu

Atât de tribalist a devenit războiul cultural între ateii liberal-progresivi și creștinii conservatori încât aproape nimeni nu vede bârna din ochiul taberei din care face parte. Tocmai de asta interviul cu Camille Paglia din Salon e o gură de aer proaspăt.

Dacă criticile idolilor seculari ca Dawkins și Jon Stewart ar fi venit din tabăra cealaltă, ar fi fost ignorate complet. Dar nu vin din tabăra cealaltă, ci de la una dintre cele mai puternice voci liberale din ultimele două decenii:

I’m speaking here as an atheist. I don’t believe there is a God, but I respect every religion deeply. All the great world religions contain a complex system of beliefs regarding the nature of the universe and human life that is far more profound than anything that liberalism has produced. We have a whole generation of young people who are clinging to politics and to politicized visions of sexuality for their belief system. They see nothing but politics, but politics is tiny. Politics applies only to society. There is a huge metaphysical realm out there that involves the eternal principles of life and death. The great tragic texts, including the plays of Aeschylus and Sophocles, no longer have the central status they once had in education, because we have steadily moved away from the heritage of western civilization.

Toate religiile sunt corecte

To discover how pupils felt about their beliefs, the test asked them to indicate whether they agreed, disagreed or were unsure about the following statement: ‘I believe my religion is the only correct one.’ Any child agreeing with this statement was deemed to be in danger of becoming radicalised into anti-British values. (…)

From this elite perspective, those who believe that their religion is the truth contradict the unstated official version of British values – namely, that all religions are correct. According to the jargon of the day, an inclusive, non-judgemental and respectful attitude towards other people’s beliefs is mandatory for school children. This demand for non-judgemental respect implicitly negates the freedom of conscience of millions of ardent believers for one simple reason: many religions assume that only they possess the truth. For Christians, Jews and Muslims, the idea that all religions are correct makes little sense. Indeed, if all religions are ‘correct’, then living in accordance solely with one particular faith is absurd.

Frank Furedi – The British State’s Silent War on Religion (via Alan Jacobs)

Răspunsuri la întrebările care contează

“What am I doing here? What is my life for? Does it have any purpose beyond itself?” These are questions which human beings have always asked and are still there even though today to even ask such questions is something like bad manners. What is even more, the spaces where such questions might be asked — let alone answered — have shrunk not only in number but in their ambition for answers. And if people no longer seek for answers in churches will they find them in occasional visits to art galleries or book clubs? (…)

For some years now I have been especially struck by accounts I have heard and read of people who have chosen to convert to Islam. Partly these stories are striking because they are so similar — and not only to each other. They are almost always some variant of a story nearly any young person could tell. They generally go something like this: “I had reached X age (often the twenties or early thirties) and I was in a nightclub and I was drunk and I just thought, ‘Life must be about more than this’.” Almost nothing else in our culture says, “But of course this is not all.” Instead the voice of our culture just says, “repeat, repeat.”

Douglas Murray – Is the West’s Loss of Faith Terminal?

 

Religia în școală

Problema statutului religiei în şcolile publice este una din cele mai grele opţiuni cu care se confruntă o democraţie. Este o temă susceptibilă de cele mai clare clivaje ideologice. Democraţia creştină s-a născut în Austro-Ungaria, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg şi Franţa pe baza clivajului între cei care agreau religia în şcoală şi cei care aveau o perspectivă contrară. Guvernele liberale ajunse la putere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea au impus transformarea Religiei într-o disciplină opţională sau eliminarea ei, în timp ce partidele conservatoare s-au opus, dar în unele cazuri au avut nevoie de sprijinul laicatului organizat mai mult sau mai puţin în asociaţii reprezentative. În România, această bătălie ideologică nu a avut loc în acea perioadă, datorită unui consens la nivelul partidelor în privinţa religiei, unei slabe organizări a laicatului şi unei puternice tradiţii a învăţămîntului confesional.

Radu Carp – Cererea pentru ora de religie – o revoluţie tăcută şi apolitică


Când vine vorba de locul religiei în școală, nimic nu e nou sub soare. Să luăm Olanda, țară cu o solidă tradiție protestant-conservatoare, tradiție subminată de-a lungul secolului 19 de idealurile Revoluției Franceze, care molipsesc cultura olandeză și schimbă partide, legi, chiar și Constituția.

Spațiul public devine câmp de bătaie între liberali și conservatori, iar cel mai disputat e rolul religiei în sistemul public de educație. Inițial, tradiționaliștii încearcă fără folos să mențină vechiul sistem în care elevii primesc o educație creștină elementară dar neconfesională. Însă pe fondul secularizării grăbite, care evacuează educația religioasă din școli, conservatorii își dau seama că vor fi nevoiți să-și facă propriile instituții pentru a perpetua valorile creștine în care cred. Ei se strâng în jurul lui Abraham Kuyper, un intelectual remarcabil, care înființează ziarul De Standaard, partidul anti-revoluționar și Universitatea Liberă din Amsterdam.

Discursul lui Kuyper de la inaugurarea acestei universități introduce în cultura occidentală ideea de suveranitate a sferelor. Pentru creștinii protestant-reformați, arta, negustoria, familia, școala, biserica, statul, toate sunt sfere autonome ale lumii în care trăim, toate aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu.

Ce-l separă pe Kuyper de perspectiva ortodoxă care nu înțelege de ce unii părinti ar vrea să-și ferească copiii de ora de religie pravoslavnică, e tocmai faptul că recunoaște incompatibilitatea celor două feluri de a înțelege lumea și viața. Kuyper crede în Dumnezeu și în suveranitatea divină asupra întregii lumi, și tocmai de asta spune despre cei care nu cred:

Conversely, he who does not confess this must contest it as an annoying self-deception which stands in the way of the people’s development; a fatal dogma; a senseless visionl Thus they are diametrically opposed confessions, which were indeed concealed aside again and again behind a series of hybrid systems; mixtures of more of this and less of that or that or perhaps an equal amount of each.

Asta este exact ce avem de 25 de ani în școala romanească – un sistem hibrid, cu o programă controlată de stat, la care e anexată o oră de religie, controlată de BOR. Ambivalența unui astfel de sistem e evidentă pentru tabăra liberal-seculară, dar nu e la fel de evidentă pentru tabăra conservator-ortodoxă din România.

Așteptând ca educația teologică să fie confesională, obligatorie și finanțată din bani publici, ortodoxia refuză dreptul unor părinți de a-și feri copiii de ceea ce ei înțeleg a fi neadevăruri despre lucrurile care contează mai mult. E o poziție convenabilă în vremuri de majoritate, barem nominală, creștină si ortodoxă. E un alt fel de a le spune ateilor, “ciocu’ mic, acum noi suntem la putere”.

Dar exemplul secularizării Olandei și al Occidentului în general arată că e nevoie doar de una-două generații pentru ca acest raport de putere să se inverseze. După secularizarea sistemului public de educație, creștinii sunt cei care încearcă să-și ferească copiii de ceea ce ei înțeleg a fi neadevăruri despre lucrurile care contează mai mult. Așa apar școlile și universitățile confesionale.

At the State university the scale of equity is weighed down by so many burdens. We cannot repeat often enough that money creates power for the one who gives, and over the one who receives. (…) Where is the spiritual crierion that can guide the State in making its influential choice for the higher, most critical sciences? Moreover, to compel the Jew and the Roman Catholic to contribute to the support of a theological faculty, which in reality is and must be Protestant, would seem to be not in keeping with a sense of justice.

Plecând de la acest adevăr esențial – că banii creează putere pentru cel care dă asupra celui care primește – avem două atitudini diferite ale bisericii față de stat, care reflectă diferențe mai adânci între teologia protestantă și cea ortodoxă. Dacă în lumea protestantă, biserica a devenit tot mai autonomă pe fondul ultimilor două sute de ani de secularizare, în spațiul ortodox statul tot dă și biserica tot primește.

Istoria creștinismului arată că acest tip de simbioză face biserica să devină mai loială statului decât Domnului. Istoria ortodoxiei romanești arată că biserica a răspuns virulent oricui a încercat să o decupleze de stat, păstrându-și loialitatea față de stat, chiar și atunci când acesta dărâma biserici și băga preoți la pușcărie.

Fluierând în biserica TED

TED, with its airy promises, sounds a lot like a secular religion. And while it’s not exactly fair to say that the conference series and web video function like an organized church, understanding the parallel structures is useful for conversations about faith — and how susceptible we humans remain. The TED style, with its promise of progress, is as manipulative as the orthodoxies it is intended to upset.

Megan Hustad – The Church of TED

Problemele noului ateism

Evangelical atheists at the present time are missionaries for their own values. If an earlier generation promoted the racial prejudices of their time as scientific truths, ours aims to give the illusions of contemporary liberalism a similar basis in science. It’s possible to envision different varieties of atheism developing – atheisms more like those of Freud, which didn’t replace God with a flattering image of humanity. But atheisms of this kind are unlikely to be popular. More than anything else, our unbelievers seek relief from the panic that grips them when they realise their values are rejected by much of humankind. What today’s freethinkers want is freedom from doubt, and the prevailing version of atheism is well suited to give it to them.

John Gray – What scares the new atheists