Pauză

Locurile comune iau o pauză din motive obiective. Mihnea Măruță:

Suntem o redacţie destul de mică, în comparaţie cu echipele clasice de cotidian tipărit. Şi zic asta pentru că ne propunem ca orice articol pe care-l publicăm să stârnească interesul cititorilor de limbă română, oriunde în lume.

Aşa ne vom alege subiectele (şi, deci, nu vom miza pe cantitate): cu dorinţa ca fiecare text să fie relevant, sau măcar interesant, indiferent dacă trăiţi la Cluj, la Bucureşti sau în Honolulu. Ceea ce ne uneşte este limba română.

Dacă aveți chef de citit, o să țin pe PressOne o rubrică de recomandări zilnice, poate un pic mai mundane decât cele de aici, dar în același spirit de a da mai departe lucruri care merită citite.

Tot pe PressOne fac în fiecare dimineață de luni până vineri Revista Pressei pentru cei care n-au ore întregi de pierdut ca să înțeleagă ce se mai întâmplă prin țară și prin lume.

I’ll be back!

O afacere proastă

Cred că oamenii obișnuiti nu înțeleg (a) cam cât de rău a ajuns presa ca business, nu doar etic, și (b) că o sa fie și mai rău în următorii ani:

Chiar atat de rau a ajuns presa, nu cumva exagerati? Daca ati ajuns sa va indoiti ca presa romaneasca a sucombat in plina glorie, va reamintesc cateva fapte. Nu uitati ca titluri mari din presa romaneasca sunt astazi in insolventa: Mediafax, Adevarul, EVZ, Jurnalul National, Realitatea TV, Prima etc. La fel, marile retele de distributie. Cateva televiziuni de stiri se confrunta cu mari probleme financiare si doar DIGI 24 pare sa pastreze in acest moment un standard finaciar si profesional ridicat.

Dan Tăpălagă – Cum a ajuns presa o ruină

 

Hagi la Brescia

Pep Guardiola enjoyed a brief post-Barcelona stint at the Stadio Mario Rigamonti in 2001-02 in a team that featured not only Il Divin Codino but also future World Cup winner Luca Toni. That’s quite an alumnus.

The most remarkable example, however, has to be that of one Gheorghe Hagi, the ‘Maradona of the Carpathians’. Romania’s greatest ever player adorned the jersey of the Little Swallows for two seasons, sandwiched between spells at Spanish behemoths Real Madrid and Barcelona. When viewing his career profile it makes for a curious sight. Real Madrid. Brescia. Barcelona.

Emmet Gates – The Unlikely Success of Gheorghe Hagi at Brescia

Unde se bea cafea bună în București

With hints of our communist history still lingering in the city’s architecture, specialty coffee is eye catching, contrasting the very nature of the gray, washed buildings that dominate the busy boulevards. Like so many nations around the world, Romanians have borrowed their coffee culture from the Italians. The way they roast coffee, drink coffee, and what coffee means to them, is a distorted doppelgänger of the Italian coffee culture. But that’s starting to change—new influences are emerging from coffee scenes around the world, and what coffee means to people in Bucharest is changing too.

Cosmin Mihailov – 5 Spots For Great Coffee In Bucharest

România văzută din afară

De pe Reddit:

I’d just like to say a few words about Romania, if you’ll hear me.

Romania has been getting a bad wrap for a very long time and there are like a 100+ countries that are considered perpetually “shit”.

You don’t expect much from those countries because they’ve always been “shit” and they will probably always stay “shit”.

But Romania, with all its difficulties, the gypsy minority, the general hate they get from many Western-European countries said that enough is enough.

They decided that the corruption must end, they invested in internet infrastructure, which gives them the best internet in Europe. They dug themselves out of that hole.

They’re awesome, and I think they are the light in the darkness that should show other countries that it doesn’t have to be that bad. That you are capable of change and growth.

I think Romania doesn’t get appreciated enough for all the great things they have achieved in the past decade and I wanted to somewhat spell it out and say that I’m proud of you guys, and I hope you keep at it!

Pe litoral

Porumbul fiert a fost eroul sejurului meu, stîrnind pasiuni versificate şi replici de neuitat. Haznaua estivală se oglindeşte de minune în versurile de pe plajă. O scenă: „Luaţi porumbelul de la Gică Mondialul“, strigă un vînzător ambulant de pe plajele României. O doamnă se lasă tentată şi dă să cumpere porumbelul, dar dumnealui soţul o trage de coarda sutienului: „Şinşi lei un păpoşoi care creşte în grădină, fa? Ce, te-ai prostit de cap?“ „Păi, şi ce să fac, mă?“ „Să rabzi pînă acasă. N-o să crăpi.“

Constanța Vintilă Ghițulescu – Haznaua estivală

Vasluiul care nu se vede la televizor

La sfârșitul anului școlar, am fugit, părăsind școala și județul pentru un loc mai bun din țară, lăsând copiii și profesorii din Vaslui victime ale sistemului social și educațional.

Pentru că învățământul rural nu poate să motiveze acești copii și pentru că mijloacele tradiționale de disciplinare – autoritatea părinților și a profesorilor – eșuează, se ajunge la violență, manifestarea degenerării unui sistem care nu face față acestor adolescenți. Școala îi învață violența și ei o aplică.

Cristina Tunegaru – Vasluiul fără ieșire

Din România până-n Portugalia cu microbuzul

The mother cleans a hotel for €5 per hour. The new construction in which she lives isn’t finished yet, but she doesn’t want to return to Romania no matter what, she is that happy here.

Talic sits next to her at her kitchen table and is too tired to talk. Tomorrow at eight he goes back to Romania. He says that he just remembered something. To the question, what it’s like to be a Romanian in Europe. He has the answer. Being Romanian in Europe is no nationality at all. Being Romanian is a job.

Juan Moreno – The Last European: Romanian Driver Navigates the Soul of the EU

Aparențele înșeală

La semafor, biciclistul ochelarist s-a oprit, a luat punga de pe ghidon şi a aruncat-o uşurel la rădăcina stâlpului, cu un gest precis. Era o pungă de gunoi. Punga a căzut cu un sunet zemuit, moale, şi s-a lăsat uşor pe-o parte. Biciclistul şi-a întors apoi privirea spre înainte, în aşteptarea luminii verzi, şi a uitat pe loc de pungă. Un alt eco-bucureştean trecând prin centrul oraşului.

Chiar în dreapta lui, trasă la bordură, o şalupă BMW mare, neagră, lungă, lată, lucioasă. O maşină de jmeker – o altă maşină de jmeker din Bucureşti. Şoferul a deschis o portieră cât un pat matrimonial şi s-a dat jos cu greutate – s-a agăţat cu o mână de rama acoperişului şi cu cealaltă s-a-mpins în volan, într-un zvâc gâfâit, ca să-şi urnească trupul spre exterior şi la verticală. Era un tip mare şi gras, cu falduri de sharpei pe ceafă şi cu o burtă-lacrimă pe cale să dezvolte propria ei personalitate. Tricou alb, polo, pantaloni negri, o brăţară aurie pe încheietura dreaptă.

S-a îndreptat răcnind spre biciclist:

– Bă, nesimţitule, cum arunci gunoiul aşa, în mijlocul drumului?

Vlad Petreanu – Univers paralel pe Calea Victoriei

Purtători de cuvânt

Întrebarea e ce se întâmplă cu jurnaliștii care părăsesc baricada jurnalismului pentru poziții guvernamentale, în conjuncție cu politica. Ce rămâne din spiritul critic, din dorința de a scotoci adevărul, de a sta de veghe? Cărțile răspund acestor întrebări, sugerat sau cu franchețe: mai nimic. Răsvan Popescu, timp de șapte ani jurnalist la BBC, Expres, TVR mărturisește: ”Gazetăria e bună, dar nu rămâi în ea. E bună pentru că deschide accesul către orice și oricine”. (…)

Sătui de șefii pe care îi servesc ”ca de mere acre”(A.S.), cu numeroase frustrări, indispoziții și spaime acumulate, Adriana Săftoiu și Răsvan Popescu își plâng de milă ca victime ale balamucului politic pe care, însă, nu-l părăsesc:”Dacă aș rămâne la țară să îmi săvârșesc Jurnalul, Proiectul literar, scenariile, aș trăi prost, ai mei la fel și lumea m-ar privi ca pe o ciudățenie… făcând pe oficialul sunt considerat cineva… Ina, Sever, au parte de respect și în general de tot ce trebuie. Eu doar mă înclin…”(R.P.), iată un argument cu întrega amărăciune subiacentă. Mai calculată, Adriana Săftoiu se descrie ca dezinteresată de funcții, neimpresionabilă la mofturile”dictatorului” Băsescu și ale pupilei sale politice, Elena Udrea; totuși n-a împiedicat ca ”monstrul” să îl pună șef la SIE pe soțul ei.

Brândușa Armanca – Jurnaliști căzuți la masa puterii: Adriana Săftoiu și Răsvan Popescu