Pauză

Locurile comune iau o pauză din motive obiective. Mihnea Măruță:

Suntem o redacţie destul de mică, în comparaţie cu echipele clasice de cotidian tipărit. Şi zic asta pentru că ne propunem ca orice articol pe care-l publicăm să stârnească interesul cititorilor de limbă română, oriunde în lume.

Aşa ne vom alege subiectele (şi, deci, nu vom miza pe cantitate): cu dorinţa ca fiecare text să fie relevant, sau măcar interesant, indiferent dacă trăiţi la Cluj, la Bucureşti sau în Honolulu. Ceea ce ne uneşte este limba română.

Dacă aveți chef de citit, o să țin pe PressOne o rubrică de recomandări zilnice, poate un pic mai mundane decât cele de aici, dar în același spirit de a da mai departe lucruri care merită citite.

Tot pe PressOne fac în fiecare dimineață de luni până vineri Revista Pressei pentru cei care n-au ore întregi de pierdut ca să înțeleagă ce se mai întâmplă prin țară și prin lume.

I’ll be back!

Să încetăm să ne lamentăm!

Adevărul e însă că n-o duc strălucit. Lumea s-a schimbat neverosimil de când nu mai ești. Autoritatea a murit o dată cu apariția Internetului, a accesului gratuit la informație și a noilor generații, care contestă orice, oriunde, oricând.

A dispărut și meseria pe care o practicam, întrucât azi poate să scrie toată lumea – o, dacă ai vedea cum e presa azi!… – și am rămas fără slujbă. Trăiesc în continuare din scris, așa cum o făceam și în ultima ta lună, când ai admis, în premieră, că ar putea fi, totuși, ceva de capul meu. Și de cariera mea.

Horia Ghibuțiu – Scrisoare către tata

Încă o dată despre reclamele online

Television content used to be bad because it was supported almost entirely by advertising. You didn’t have to prove to an advertiser that you had good content. It was just content reaching a particular audience, and since there was little competition, everybody got to reach that audience. The content itself was an afterthought. The audience wasn’t making a conscious decision to accept or reject that content.

That’s pretty much the Web model now. (…)

So now it’s all advertising supported, and it is all dross. The quality of the content has no precise relationship to what advertisers are paying for when they buy an ad. Worse, the technological marvel of the Web allowed websites to boast that they could measure that audience, and how it responded to ads. And when it turned out that very few people were clicking on those ads, that only drove the cost of online ads down further.

Interviu cu Michael Wolff

Asta vrea publicul (11)

And it is, as we have already noted, the dailies of the cities which carry the burden of bringing distant news to the private citizen. But it is not primarily their political and social news which holds the circulation. The interest in that is intermittent, and few publishers can bank on it alone. The newspaper, therefore, takes to itself a variety of other features, all primarily designed to hold a body of readers together, who so far as big news is concerned, are not able to be critical. They go to the dazzling levels of society, to scandal and crime, to sports, pictures, actresses, advice to the lovelorn, highschool notes, women’s pages, buyer’s pages, cooking receipts, chess, whist, gardening, comic strips, thundering partisanship, not because publishers and editors are interested in everything but news, but because they have to find some way of holding on to that alleged host of passionately interested readers, who are supposed by some critics of the press to be clamoring for the truth and nothing but the truth.

Walter Lippmann – Public Opinion

Asta vrea publicul (10)

There are a lot of people in this industry that staying on top at any cost and they’ll find themselves telling stories they don’t actually care about because that’s the story that somebody else wants. And that to me is like a journey into hell. And I can see how it happens and let’s face it, there’s a lot of money in this industry. So it can happen.

David Simon – Here’s the Thing

Imigranți sau refugiați?

Al Jazeera, trustul media al guvernului din Qatar, a hotărât să folosească denumirea de “refugiați” în loc de “imigranți” pentru masele de oameni care ajung în Europa din Africa și Orientul Mijlociu. Justificarea acestei decizii editoriale e acuratețea:

For reasons of accuracy, the director of news at Al Jazeera English, Salah Negm, has decided that we will no longer use the word migrant in this context. We will instead, where appropriate, say refugee.

At this network, we try hard through our journalism to be the voice of those people in our world who, for whatever reason, find themselves without one.

Migrant is a word that strips suffering people of voice. Substituting refugee for it is – in the smallest way – an attempt to give some back.

In the smallest way, bine spus. Guvernul din Qatar nu numai că nu a făcut nimic pentru imigranții din zonă, dar nu are nici o problemă în a exploata imigranții refugiații care construiesc infrastructura pentru Mondialul din 2022.

Ironia jurnalistică e că o decizie luată în numele acurateții, creează de fapt efectul opus. De asta New York Times continuă să folosească termenul de “imigranți”:

While imperfect, it is accurate to refer to both migrants and refugees as “migrants,” because they all belong to the class of people moving from one place to another. It is not accurate to refer to all migrants as refugees, however, as refugees have a special status under international law that does not apply to all migrants.

O afacere proastă

Cred că oamenii obișnuiti nu înțeleg (a) cam cât de rău a ajuns presa ca business, nu doar etic, și (b) că o sa fie și mai rău în următorii ani:

Chiar atat de rau a ajuns presa, nu cumva exagerati? Daca ati ajuns sa va indoiti ca presa romaneasca a sucombat in plina glorie, va reamintesc cateva fapte. Nu uitati ca titluri mari din presa romaneasca sunt astazi in insolventa: Mediafax, Adevarul, EVZ, Jurnalul National, Realitatea TV, Prima etc. La fel, marile retele de distributie. Cateva televiziuni de stiri se confrunta cu mari probleme financiare si doar DIGI 24 pare sa pastreze in acest moment un standard finaciar si profesional ridicat.

Dan Tăpălagă – Cum a ajuns presa o ruină